Invidia - de Dan Puric



-Invidia-




Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat.
Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie.
Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos Cugetarile lui Seneca. Am citit de
acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.



Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.
Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza.


Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertzan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.


A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast.


In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte.
Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.



L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei.
Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar
echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.


Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca.
N-am mai vazut nimic.
Ne-am uitat pentru a doua oara.
Nu ne-a venit sa credem.
Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie.
Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.


Si atunci ne-a cuprins invidia...
Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti  tampitzii?
          
Dan Puric.

Voi sunteţi invidioşi pe ceva? Cineva? Eu cred ca sunt Uneori... alteori ma consolez .. (cu diverse) Aştept răspuns prin comment-uri

4 Responses so far.

  1. invidia nu este buna....este o tumora maligna pe sufletul omului......nu trebuie sa ne intereseze ce face vecinul , trebuie sa ne intereseze sa facem noi fara invidie o "gradina" mai buna de unde sa culegem roade....orice actiune in viata trebuie sa nu lase urme de noroi in urma.....iar cu acel vecin decat sa il invidiem , mai bine invatam de pe urma lui......

    Response from Anonim
  2. eu sunt invidioasa (mai ales in sesiune) pe plodurile din fata blocului care se joaca toata ziua si invie mahalaua. intial credeam ca doar ii urasc, si chiar ii urasc, dar am stat si am reflectat si am ajuns la concluzia ca defapt in primul rand ii invidiez ca au tot timpul din lume si nicio grija. :(

    Response from madalina
  3. Imi place ca lumea incepe sa comenteze pe blogul meu! :D din ce in ce mai mult! Felicitari pentru raspun surile date pana acum la ;)

  4. Textul este scris de Andrei Cornea, nu de Puric. Originalului i/a fost adaugata fraza de final, absolut dizgratioasa in acest context.

    Response from Anonim

Lasa aici comentariul tau!
Multumesc!