Un singur bec! O lupta!

Dap ... a mai rămas un sigur bec, cu filamentul ars de vreme şi de vremuri, până când şi acesta se va arde COMPLET!


Eu sper ca TU, alături de mine şi alături de TOŢI cei apropiaţi ţie, să facem să răsară SOARELE pe STRADA NOASTRĂ!

Puterea e la TINE, la mine, la el, la ... NOI!!!



Te las acum cititor de Capra, cu o poezie scrisa de un poet drag mie, Alexandru Papoiu cu a sa:

Lupta 
Torţa s-a aprins,
Ciudat,
N-am înţeles şi ne-am jucat cu focul.
Timpul trecut,
Uitat,
L-am regăsit dar ne-am pierdut iar locul.
O luptă apusă,
Demult,
Încerc să-mi transform răul în bine
Un sentiment,
Visat,
În van că dragostea făr-a iubi nu ţine.
Am câştigat ceva,
Nimic,
Nu se câştigă-n viaţă cât se pierde.
M-am judecat singur,
Un pic, 
Oglinda-i prafuită, nu se vede.
Nu înţeleg nimic,
Acum,
Doar timpul trecut este... de vină
Înţelepciunea simplu ,
Scrum,
Ce-i întunericul fără lumină 
E lupta ce-am uitat s-o lupt,
Târziu,
Acum când fronturile-s goale
Totu-i pustiu totu-i uitat,
Şi toţi soldaţii se gândesc la *liberare.


P.S. APRINDEM SOARELE?


Lasa aici comentariul tau!
Multumesc!